Mulți părinți aplică pedeapsa gândindu-se că o oferă ca pe o consecință la un comportament afișat de copil și chiar când am vorbit cu diverși părinți despre asta, am realizat că de fapt nu prea se cunoaște diferența dintre cele două concepte.

Nu ne dorim să ne pedepsim copiii, însă acest fapt vine destul de ”natural”, poate și pentru că generațiile anterioare și chiar și noi așa am fost crescuți: cu bomboana sau cu bățul. Și nu în puține cazuri... mai mult cu bățul.   

Deci, care este diferența?

Consecința este reacția naturală sau impusă de adulți, pozitivă sau negativă care vine ca urmare a unei acțiuni. O consecință are menirea de a disciplina, de a hrăni sentimentul de responsabilitate și de siguranță a copilului. Consecințele naturale sunt cele mai de dorit să se întâmple, atâta cât este posibil acest lucru, așa copilul având ocazia să învețe despre efectul comportamentului lui. Consecința are legătură cu comportamentul copilului și vine imediat sau la scurt timp după comportament.

De exemplu: copilul se foiește pe scaun iar părintele îl previne că dacă continuă așa, s-ar putea să cadă. Copilul continuă și chiar cade. Aceasta este o consecință naturală care are loc. (! Atenție: formularea trebuie să conțină întotdeauna structura ”s-ar putea”, pentru că la fel de bine, copilul ar putea să nu cadă).

Să vedem ce a desprins copilul din această întâmplare: mama/ tata a avut dreptate, chiar am căzut; pe viitor pot să am încredere în ce-mi spune. Sentimentul de competență: data viitoare voi ști ce se poate întâmpla și pot să aleg în funcție de ceea ce tocmai am învățat.

Probabil adultul va spune:  ” Oh, data viitoare o să facă fix la fel. Crede-mă, nu a învățaț!”. Așa e, nu a învățat dintr-o întâmplare. El va relua acest comportament pentru că nevoia lui de competență îl determină să testeze, să vadă dacă chiar de fiecare dată va cădea, dacă tu chiar ai dreptate când îi spui că ar putea să cadă. Și numai după ce va fi căzut de câteva ori, el va înțelege că da, dacă se fâțâie prea tare pe scaun ar putea să cadă, el se va opri. Și că pe viitor va putea avea încredere când îi spui că ceva s-ar putea să se întâmple ca și consecință a comportamentului lui.

O pedeapsă, in schimb, este mult diferită. Ea are menirea de a răni (fizic sau emoțional), de a impune autoritatea, a crea sentimentele de vină, rușine și chiar frică, de a determina copilul să facă ce vrea adultul. Pedeapsa vine din nevoia adultului de a deține controlul și din furia lui.

Adultul care își justifică fapta prin explicația :”Îl învăț să nu mai facă așa arătându-i cât de rău se simte dacă o mai face”, el nu disciplinează ci pedepsește. ”A da o lecție” copilului nu este despre a disciplina, despre a-i da ocazia copilului ca pe viitor să își ajusteze comportamentul, ci despre a pedepsi, a controla.

Dintr-o pedeapsă cel mai probabil copilul învață ceva, însă nu ce are el nevoie. Nu îl învață să facă alegerea bună pe viitor, când nimeni nu este acolo să îl direcționeze ci să facă alegeri în baza ideii de a evita pedeapsa.

Pedeapsa intră în categoria abuzului, iar cel care pedepsește nu este un învățător ci un abuzator. 

Să vedem același comportament: copilul se foiește pe scaun, adultul îi spune să stea potolit; copilul nu încetează, iar adultul îl pune la colț.

Să vedem ce a desprins copilul din această întâmplare: copilul nu a avut ocazia să învețe ce se poate întâmpla; pe viitor copilul tot se va fâțâi pe scaun, dar va avea grijă să nu mai fie prins; copilul a simțit rușinea, mai ales dacă mai era cineva în încăpere; își va dori să se răzbune pe adultul care l-a pedepsit și avea diverse manifestări comportamentale în acel mediu, în prezența acelei persoane- legătura dintre cei doi s-a fisurat. Sentimentul de competență nu a avut loc, încrederea în adult dispare. Merită?

O să dau câteva exemple de comportamente care primesc pedeapsă și consecință, pentru a ilustra și mai bine diferența dintre cele două:

COMPORTAMENT	PEDEAPSĂ	CONSECINȚĂ
Refuză să își strângă jucăriile	Nu mai primește acces la TV	Jucăriile de pe covor merg în pod
Distruge obiecte din mediu	Este lovit, etc	Va trebui să muncească, ca să le poată repara sau înlocui
Minte	Este certat, lovit, i se ia telefonul	Va trebui să accepte că va fi controlat până când va recâștiga încrederea adultului
Nu strânge plastilina după ce o folosește	Adultul strigă la copil, nu îl mai lasă la desene	Se usucă și nu o va mai putea folosi
Vrea să mănânce doar dulciuri și refuză mâncarea	Adultul țipă la copil, îl lasă nemâncat	Va primi ceva dulce după ce mănâncă ce are în farfurie

 

Data viitoare când ai o problemă disciplinară cu copilul tău, înainte a a acționa pune-ți următoarele întrebări:

• Acest lucru o să-l învețe să se teamă sau să se dezvolte?
• Acest lucru va produce răni emoționale sau îmi va deteriora relația cu el?
• Acest lucru îl învață despre consecința reală a comportamentului lui sau învață doar în baza pedepsei pe care eu i-o aplic?

Alege să gândești înainte să acționezi. Alege să te îngrijești sănătatea emoțională a copilului tău și a viitorului adult, în loc de a-ți hrăni nevoia de control. Alege să disciplinezi, în loc să pedepsești!

Consecința disciplinează. Pedeapsa controlează.   

Redactat de Cristina Geană, psiholog