Subiectul consumului de ecrane este unul intens dezbătut în zilele noastre și pe bună dreptate. Tot mai mulți copii își petrec o bună parte din copilărie în fața ecranelor. Cei care le fac cunoștință cu ecranul sunt chiar părinții care de multe ori apelează la telefon în jurul vârstei de 6 luni, atunci când încep procesul de diversificare. Un bebeluș care este reticent la a încerca mâncarea solidă are mari șanse să primească acces la telefon pentru că fiind absorbit de imaginile luminoase și de muzică, el acceptă alimentele însă nu este un proces de hrănire conștientă ci seamănă mai mult cu un act motor reflex.

Ulterior, părinții văzând cât de cuminte stă bebelușul atunci când privește la ecran, cu greu rezistă tentației de a le oferi această sursă de plăcere. Tocmai de-aia au și apărut dispozitive pentru telefon care se atașează de pătuțul bebelușului, se atașează de tetiera mașinii, de căruțul copilului și așa, fără să ne dăm seama, creem premisele unei dependețe de ecran încă dinaintea împlinirii vârstei de un an.

Eu, ca psiholog și mamă nu sunt total împotriva utilizării tehnologiei și în general nu sunt total împotriva a ceva atunci când vine vorba de copil ci sunt pentru o utilizare în parametri care să ajute la dezvoltarea sănătoasă copilului. Orice care este “prea”, nu e sănătos: prea mult sau prea puțin nu e bine.

Am alcătuit o listă a principalelor probleme care pot apărea la copiii noștri ca urmare a utilizării frecvente și excesive a dispozitivelor media:

• ABILITĂȚI MOTORII SLAB DEZVOLTATE; de exemplu nu alternează picioarele când coboară scările, nu pot sări, țopăi sau să-și mențină echilibrul conform vârstei; timpul mare petrecut la televizor sau telefon poate afecta centrul de greutate, care se transpune în dificultăți de menținere a posturii, un slab control al musculaturii, astfel că atunci când vor merge la școală le va fi greu să stea jos liniștiți;
• CURBAREA COLOANEI CERVICALE sau așa numitul “text neck”; din cauza modului în care se apleacă în momentul utilizării telefonului, coloana se curbează într-un mod anormal;
• DETERIORAREA VEDERII;
• MODIFICAREA MODULUI DE JOACĂ; Ideal ar fi ca între 3 și 4 ani, copilul să se joace creativ, să imite activitățile adulților, să se joace cu bucătărie de jucărie, truse de doctor astfel încât să imite situații de viață reale și să învețe din ele. Un copil care preferă să stea la desene nu va avea curiozitatea să facă aceste lucruri. Abilitățile ludice, la fel ca orice abilitate dobândită au nevoie să fie practicate și repetate pentru a se îmbunătăți. Copiii care au stat mult timp în fața ecranelor tind să treacă cu rapiditate de la o activitate la alta pentru că gestionarea acestora necesită abilități de joacă pe care ei nu le au.
• IMAGINAȚIA ȘI CREATIVITATEA slab dezvoltate- preșcolarii lăsați prea mult timp în fața ecranelor tind să rămână la jocurile simple ale copiilor mici, ce implică numai relațiile de tip cauză- efect în loc să ia parte la jocuri imaginative sau de rol, ce simbolizează viața din jurul lor (joaca de-a mama și de-a tata de-a polițiștii sau pompierii);
• PROBLEME DE CONCENTRARE ȘI MENȚINERE A ATENȚIEI- datorită vitezei cu care imginile se succed pe ecran, creierul copilului este obisnuit cu acest ritm rapid al informației. Plus de asta, se obișnuiesc cu primirea de recompense instantanee (când termina un nivel al unui joc sau rezolvă o sarcină într-o aplicație primesc recompense virtuale), spre deosebire de viața reală, unde lucrurile se petrec mai lent iar recompensele sunt mai puține. Aceste lucruri îi va face să fie mai impulsivi, să se concentreze cu dificultate pe sarcinile nepreferate și să fie ușor de distras de către stimulii din jur.
• PROBLEME SOCIALE- una dintre consecințele cele mai evidente ale utilizării excesive a dispozitivelor media constă în felul cum copiii noștri socializează. Dacă în trecut, copiii își petreceau timp împreună, aparțineau unui grup, în zilele noastre copiii nu mai au nevoie sa se invite unii pe alții acasă ci este de ajuns sa se logheze și se pot juca online. Însă aceasta nu este joacă în adevăratul sens al cuvântului ci este timp petrecut la calculator.

Copiii au nevvoie de timp petrecut cu ceilalți pentru a putea învăța diferite semnale sociale precum expresiile faciale, limbajul corpului sau tonul vocii. Toate acestea nu se pot învăța din fața unui ecran.

• MODIFICAREA FELULUI ÎN CARE ÎNVAȚĂ – prin intermediul device-urilor, copiii nu mai au nevoie să caute informațiile, să facă conexiuni între ele ci mai degrabă le primesc instant și fără prea mare efort.

 

Soluția în zilele noastre nu este aceea să interzicem accesul la ecrane ci a ne asigura că ei se joacă și cu altceva în afară de dispozitive. Nu trebuie să înlocuim făcutul cu văzutul; ecranele dau posibilitatea să vadă cum se fac diverse lucruri dar trebuie să ne asigurăm că ei au și oportunitatea de a le face cu adevărat.

Asigurați-vă că oferiți copiilor oportunitatea de a se juca cu alți copii mai degrabă decât online, mergeți cu ei în parc, la locuri de joacă și diverse ateliere unde ei pot interacționa cu ușurință astfel încât să își dezvolte mai multe paliere de socializare.

 

Din cartea Creșterea copilului în era digitală (Dr. Elizabeth Kilbey)